Salată de caracatiță
’o purpo
Polipo all'insalata
Caracatiță (polpo verace) fiartă în apă aromatizată, asezonată cu ulei de măsline, lămâie, pătrunjel și usturoi.
Conține
La Napoli se spune „'O purpo se coce dint'a ll'acqua soja”: caracatița se fierbe în propria apă. La fel e și cu oamenii: uneori trebuie lăsați, cu răbdare, să fiarbă în suc propriu.
Povestea preparatului ’o purpo
Salata de caracatiță este caracatiță (polpo verace) fiartă și asezonată cu ulei de măsline, lămâie, pătrunjel și usturoi. La Napoli caracatița se numește „polipo”, iar în dialect ’o purpo.
Este una dintre cele mai vechi mâncăruri de stradă ale orașului. În 1884 Matilde Serao descrie femeile care vindeau „o bucată de caracatiță fiartă în apă de mare, asezonată cu ardei foarte iute”, și „cazanele cu caracatițe” aburinde. Până după război, zeama de caracatiță era gustarea de iarnă a cartierelor populare; Giuseppe Marotta, în „Oro di Napoli”, o numea „ceaiul mării”. Raffaele Viviani, în „Festa di Piedigrotta”, aduce pe scenă un vânzător de noapte de „purpetielli veraci”.
Caracatița a intrat și în zicători. „’O purpo se coce dint’a ll’acqua soja”, caracatița se fierbe în propria apă: trebuie să știi să aștepți. Iar în zilele înăbușitoare se spune că marea „pare ’nu brodo ’e purpo”.
Ce înseamnă „’o purpo se coce dint’a ll’acqua soja”?
Literal: caracatița se fierbe în propria apă. Este un îndemn la răbdare, să lași lucrurile, și oamenii, să se coacă de la sine.
Polpo sau polipo – cum se spune corect la caracatiță în italiană?
În italiană sunt corecte amândouă; la Napoli se spune „polipo”, iar în dialect ’o purpo.

